Revirimentul agriculturii tradiţionale autohtone prin intermediul circuitelor agroalimentare scurte de aprovizionare. Studiu de caz: România

Agricultura ţărănească a reprezentat întotdeauna o alternativă viabilă pentru populația autohtonă în ceea ce priveşte asigurarea consumului curent de alimente.

Abstract

Autori: Lucian Tanasă, Ioan Sebastian Brumă, Sebastian Doboș

Agricultura ţărănească a reprezentat întotdeauna o alternativă viabilă pentru populația autohtonă în ceea ce priveşte asigurarea consumului curent de alimente. Astfel, chiar dacă actualmente la nivelul majorității statelor europene dezvoltate circuitele agroalimentare scurte de aprovizionare sunt considerate ca fiind inovative, în ceea ce privește România se poate constata faptul că acestea au funcţionat practic dintotdeauna. Dacă ne gândim doar la procentul semnificativ al populaţiei urbane din România care se aprovizionează „direct de la sursă”, prin intermediul rudelor şi/sau cunoştinţelor din mediul rural, al producătorilor din pieţele agroalimentare sau prin alte forme, ne putem face astfel o imagine destul de clară asupra avengurii și gradului de funcţionalitate al acestora. Totodată, este cunoscut faptul că pentru micii producători, valorificarea producţiei constituie un impediment major, cu toate că produsele acestora sunt calitativ net superioare. În acest context, lanţurile logistice agroalimentare scurte pot constitui o alternativă sustenabilă pentru promovarea consumului de produse locale obţinute pe baza agriculturii tradiționale autohtone. Studiile de caz prezentate în lucrarea de faţă constituie câteva „reţete de succes” privind asocierea şi promovarea micilor producători agroalimentari locali.

Publicație:

Perspectivele agriculturii şi dezvoltării rurale prin prisma noii Politici Agricole Comune 2014 – 2020, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014

Vezi articol: Research Gate

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest